Să prindem stele
2010.07.19
Se apropie august. Iar, pentru astronomi, august înseamnă luna Perseidelor. Perseidele astea nu-s nişte fete frumoase care îl aleargă prin ceruri pe Perseus. Perseidele este numele unei ploi de meteori. Ploaie? Păi iar plouă? Nu ne-ajung ploile din toată vara asta? Dar, staţi! O să plouă cu stele. Pentru că dacă nu vă sună familiar termenul meteor, le spunem stele căzătoare, aşa cum sunt denumite popular.
Ei bine, meteorii ăştia sunt chiar stele care cad de pe boltă? Răspuns scurt: Nu. Răspuns lung: Meteorii nici măcar nu sunt nişte corpuri solide. Dacă vorbim strict ştiinţific, meteorul nu e nimic mai mult decât un tub de gaz atmosferic ionizat. Hai că v-am băgat în ceaţă cu asta. Dar o risipim imediat.
Să ne întoarcem la comete. În drumul lor prin Sistemul Solar, cometele lasă în urmă particule fine de praf. Particule de la dimensiuni submilimetrice până la câţiva centimetri. Puţini centimetri. 2-3, aşa. Aceste particule se cheamă meteoroizi. În drumul său pe orbită în jurul Soarelui, Pământul se întâlneşte cu aceste particule lăsate în urmă de comete. Particulele pătrund în atmosfera terestră, ionizează gazul din jur (adică îl fac să devină incandescent, simplu spus) şi uite aşa vedem noi meteori pe cer. Deci, ceea ce vedem noi pe cer nu e o pietricică luminoasă ci doar gaz atmosferic ce devine incandescent atunci când pietricica trece pe acolo.
Influenţaţi de câmpurile gravitaţionale din Sistemul Solar, meteoroizii se adună în nişte nori de particule, nori plasaţi în diverse poziţii pe orbita Pământului. Atunci când Pământul întâlneşte aceşti nori de particule, nu mai avem de-a face cu câţiva meteori rătăciţi. Vedem, în schimb, ploi de meteori. Asta înseamnă că în decursul unei nopţi putem vedea de la câteva zeci la câteva sute de meteori. În cazuri speciale putem observa adevărate furtuni de meteori, cu câteva mii de stele căzătoare pe oră. Sunt mai rare asemenea evenimente, dar te marchează pe viaţă.
În timpul anului se întâmplă mai multe ploi de meteori. Cele mai faimoase sunt Perseidele, Leonidele şi Geminidele. Perseidele se observă în august, Leonidele în noiembrie (dar sunt spectaculoase doar din 30 în 30 de ani), iar Geminidele în decembrie. Perseidele sunt, cu siguranţă, cele mai cunoscute. Pentru că se întâmplă într-o lună în care lumea e în vacanţă şi temperatura de afară e convenabilă. Or fi foarte frumoase Geminidele, dar nopţile de decembrie nu sunt cele mai prietenoase. Numele ploilor de meteori sunt date de constelaţia din care ni se pare că vin meteorii ce aparţin respectivului curent. Astfel Perseidele par a veni din constelaţia Perseus, Leonidele din Leul, iar Geminidele din Gemeni. Practic, meteorii nu vin toţi din acelaşi punct. Dar intră în scenă efectul de perspectivă. Ştiţi cum vi se pare că şinele de cale ferată se întâlnesc la orizont, deşi ele sunt paralele? La fel şi cu meteorii.



